Cetatea Poenari din Arges, Poienari
În veacul al XΙΙΙ-lea, înalta cetate a Poenarilor, cu fortificaţiile sale de piatră şi puţul care o leagă direct cu albia râului de jos, făcuse să ajungă, pană departe, faima acestor locuri; iar pe la jumătatea secolului următor, curtea Basarabilor şi biserica “Sfântul Nicolae Domnesc” răsfrâng această faimă asupra întregii aşezări adunată cu timpul în preajma lor: Curtea de Argeş de mai târziu.
Cetate Poenari se ridica impunatore la o altitudine de aproximativ 400 m. deasupra bazei masivului muntos, ca dovada a trecutului maret. Aflata la o distanta de 5 km pana la Barajul Vidraru, acesta constructie atribuita lui Vlad Tepes este cumva protejata de cele aproape 1500 de trepte, care desi abrupte merita urcate. Odata ajuns in varf, daca vremea este ingaduitoare se poate vedea la linia orizontului, aproape in intregime orasul Curtea de Arges.
Cetatea Poenari este mentionata pentru prima oara intr-un document emis in anul 1453 de Ludovic V, in care acesta cerea sibienilor sa intareasca cetatea pentru folosirea sa ca zid de rezistenta impotriva expansiunii turcesti. De altfel, singurul asediu cunoscut este cel al ostilor turcesti din 1462, astfel ca aceste refaceri pot fi datate in timpul primei domnii a lui Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Tepes, intre anii 1462-1473.
Traditia populara leaga zidirea cetatii de numele domnitorului Negru Voda; alte guri spun ca cetatea a fost ridicata din porunca lui Vlad Tepes, intr-un stil legendar: se spune ca domnul, dorind sa pedepseasca negustorii din Targoviste, i-a luat intr-o zi de Paste, gatiti ca de sarbatoare, si i-a pus la construirea cetatii; intr-un timp foarte scurt, de numai o saptamana, acestia ar fi ridicat Poenariul. Totusi se pare ca si Tepes a avut o contributie la completarea ulterioara a zidurilor si turnurilor cetatii
